Am citit tot ce era de citit in ochii celor pe care ii stiu de o viata ,de cateva zile sau de cateva ore….M-au dezamagit multe priviri ratacite ,multi ochii inlacrimati si o gramada de ganduri ascunse..M-au facut sa dau inapoi, sa judec, sa contrazic sau chiar sa-mi pierd siguranta in propriile idei..
Am pus pe masa la rand cartile fara sa ascund in maneca vreodata renumitul “As” si din jocurile pe care le-am castigat cu greu am ramas numai cu bucuriile de o clipa. Ca fiecare, am continuat sa joc la aceeasi masa de teama sa caut alta, de frica sa nu nimeresc pe un scaun rupt sau urmarit de ghinion. Apreciez acei oameni care castiga mereu si pe aceia care au curajul sa ia startul de pe o alta pista.
Cunosc femei urmarite de glorie, femei care se uita pe sus cand vorbesc cu tine. Cunosc femei care isi dau tot salarul pe ratele de la banca si pe langa asta mai platesc (cum nu stiu) si gradinita celui mic. Am cunoscut femei care si-au trait viata cladita pe o minciuna si femei pentru care banii cumpara orice . M-am plictisit….
Am obosit sa-mi tot planific zilele de parca as avea cum sa respect ceea ce imi propun in totalitate. Cand am senzatia ca mi se scurge podeaua de sub picioare, ma asez pe un scaun si respir zgomotos. Si am senzatia asta de fiecare data cand ma intristez. Amuzant e ca de cele mai multe ori aleg sa-mi macin nervi in loc sa rezolv. Tipic banuiesc, cat timp frica e un sentiment omenesc si scuzabil nimeni nu va reusi sa fuga din ghearele ei.